Inspire Personal stories

De ce suntem singuri

April 28, 2018

De ce suntem singuri?

Zilele trecute vorbeam cu prietena mea cea mai bună despre relații și despre cum lumea din jurul nostru își caută perechea sau este într-o relație nefericită. Ceva nu e bine. Încercam să ne explicăm care este problema…și am ajuns la niște concluzii pe care o să le împart cu tine.

Nimeni nu își mai asumă resposabilități.

Îmi pare rău, dar nu cred în suflete pereche, nu MAI cred în suflete pereche. Cred că avem mai multe perechi rătăcite prin lumea asta mare, depinde de sincronizare în momentul întâlnirii. Dacă două persoane ce se potrivesc își doresc același lucru, atunci e perfect, începutul e promițător. Faza e că fiecare aleargă în această societate în care dorește să se afirme. Suntem în căutarea sinelui și a succesului, care se măsoară în bani, carieră, statut, din păcate. Cu toate astea, ne simțim singuri și ne-am dori pe cineva aproape care să nu își dorească același lucru, dar să ne sprijine pe noi în timp ce alergăm după succes. Suntem cam egoiști. Avem impresia că toți oamenii care apar în drumul nostru sunt niște „lecții” pentru noi, iar dacă nu merge „nu a fost să fie”. Poate ar fi putut să fie dacă ți-ai fi dorit să fie, nu?

Creăm legături și spunem că suntem într-o relație deschisă, nimic serios, cu alte cuvinte rămânem deschiși în fața opțiunilor, fiindcă sunt multe, la un click distanță. Suntem mereu în căutare de altceva, niciodată mulțumiți cu ceea ce avem. Chestia asta ar funcționa o perioadă dacă amândoi cred că sunt într-o semi-relație, dar în majoritatea cazurilor cineva suferă și acumulează niște frustrări față de sexul opus. După aceste experiențe, cineva nu numai că suferă, dar își pierde și încrederea, așa că atunci când apare cineva potrivit în viața lor nu merge fiindcă nu există încredere de la început. Suntem prinși într-un cerc vicios, iar cercul acesta lasă în urmă oameni dezamăgiți, speriați de relații serioase și fără încredere față de ei și față de ceilalți.

Părerea mea e că dacă faci o treabă, fă-o cum trebuie sau nu o mai face deloc.

Cealaltă problemă e legată de ceea ce ne dorim de la persoana de lângă noi, adică de aștepări.„Vreau pe cineva de la care am ce să învăț, să evoluez”. Stai așa. Dacă acea persoana nu are ce să învețe de la tine de ce crezi tu că ar sta cu tine? Și persoana celalaltă își dorește același lucru de la tine. Sunt total de acord că omul de lângă tine trebuie să te motiveze să te autodepășești continuu, însă trebuie să plecați amândoi cam de la același nivel.

Asta chiar nu suport. Tu să fii un leneș cu burtă, cam prost de fel, care nu ai citit mai mult decât Baltagul la viața ta, să visezi la o femeie frumoasă, deșteaptă, care gătește și îți aduce micul dejun la pat. Pereche bună faci cu o femeie leneșă cu burtă, care nu a citit mai mult decât Moromeții la viața ei. Nu că cealaltă femeie nu ar exista, dar e ocupată. Dezbate cu iubitul ei procesele psihologice ale unui individ ca tine ce are așteptări prea mari, crezând că Universul complotează împotriva lui și că femeile mișto nu mai există. Există, normal, dar nu ar sta cu cineva ca tine.

Trebuie să te uiți în oglindă și să înțelegi

că atragi ceea ce ești și primești ceea ce meriți.

Dacă nu ești mulțumit cu asta înseamnă că ai de lucru la interior, nu la exterior.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: