Inspire Personal stories

O mică revelație

March 1, 2018

Pentru început, putem să trecem peste partea că am blog și scriu din an în Paște.

Apoi, putem să ne deschidem mintea și ochii ca să citim următoarele…

Era ora 12 după-amiaza, eram înfofolită bine cu geacă, mănuși și fes ca să îndur cele minus câte-grade-or-fi-fost-nici-nu-vreau-să-știu, plus vântul care zici că îmi tăia fața. Vântul normal că bătea contra mea, iar eu cu bicicleta încercând să ajung la facultate, părea că stau pe loc chiar dacă pedalam. Cu chiu cu vai, pedalam curajoasă cu căștile în urechi în timp ce ascultam cum ar fi bine să „not give a fuck”. Poate ați auzit de cartea „The subtle art of not giving a fuck”. E o carte de self-help, adică un fel de psihologie pentru toată lumea. Revenind la imaginea cu vântul, cu mine înfofolită și cu viteza melcului pe bicicletă, adăugați un zâmbet. În mintea mea eram „Fuck you winter, fuck you cold, fuck you wind. I will not give up. I am unstoppable. I can do anything.” Glumesc. Nu asta era în mintea mea. În mintea mea eram super îngrijorată de alegerile mele, de viața și viitorul meu și la un moment dat tipul care îmi citea cartea la ureche  (de parcă aș avea cititor de cărți personal) zice: „nowadays, being average has become a failure” (în ziua de azi, să fii normal a devenit un eșec). Și mi-a picat fisa. Eram „da, frate, chiar așa e! Ia să nu mai fiu așa nemulțumită”.

Toate cărțile vorbesc despre cum toată lumea are puteri nelimitate, abilitatea de a face lucruri mărețe, ce să mai? Toată lumea e specială. Acum nu vreau să intru în detaliile astea…nu cred chiar toată povestea asta, însă pare că trăim într-o lume în care toată lumea e specială și tu ca om normal, simți că ai eșuat în viață. Începi să îți pui întrebări existențiale, ce faci cu viața ta, încotro te îndrepți și unde ai greșit. Unii se cred atât de speciali încât…nu se întreabă nimic. Știți voi oamenii ăia cu o încredere exagerată de sine. Feriți-vă de ei! Au un IQ scăzut (conform studiilor în domeniul psihologiei), nu sunt speciali.

Înapoi la revelația mea de pe bicicletă. Dacă ești un om ok cu capul pe umeri, care nu a schimbat lumea (încă) nu înseamnă că ești un ratat și nu ai făcut nimic cu viața ta. Nu înseamnă că toată lumea are viața pusă la punct și tu nu ai realizat nimic până acum. Nu trebuie să faci lucruri extraordinare ca să te simți bine cu tine. Nu ne-am născut toți să revoluționăm lumea.

Definește-ți succesul. Nu în bani sau popularitate, astea sunt valori șubrede. Dacă construiești pe ele, or să te dărâme mai devreme sau mai târziu.

Succes!

🙂

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Mihaela March 2, 2018 at 1:55 am

    Am recitit unele fraze de multe ori. Genul de scriere care iti da de analizat ganduri, atitudine, tot despre sine.
    Chiar azi vorbeam cu fi-miu de 5 ani si mi-a zis (habar n-am de unde a dedus) “mami, vezi, daca ai bani poti sa cumperi orice”. Mi-a zis efectiv apoi in cuvinte ca valoarea omului este in bani. L-am luat la dat exemple “uite daca eu am bani, dar ma port urat… urlu, fac ceva ce nu-ti place, tu zici ca eu am vreo valoare?”. Si-a dat seama ca nu. Totusi nu l-am dezlipit de ideea ca poti sa ai orice daca ai bani. Mai incerc.

    • Reply Oana Bogdescu March 2, 2018 at 1:50 pm

      Mă bucur că ți-a dat de gândit articolul ăsta. Stătea în cap și cred că în max 20 de minute l-am scris și l-am postat.
      E ușor trist că cei mici sunt înconjurați de ideea asta că poți avea orice atât timp cât ai bani și că a avea succes înseamnă să ai bani. Mă bucur că tu ai observat asta și încerci să o înlocuiești cu altceva mai bun, mai uman. Cred că toți părinții ar trebui să fie atenți ce valori, idei prin cei mici, fiindcă asta le va afecta tot parcursul vieții.
      Merci că ai împărtășit asta cu mine! Te pup cu drag

    Leave a Reply

    %d bloggers like this: