Inspire

La ce facultate să merg? Opțiunile mele și un event pentru tineri

January 17, 2017

Zilele trecute am luat parte la un eveniment marca Grow în Călărași, despre care nu știam nimic, știam doar că Irina este invitată să vorbească (awwww #proud), iar eu am venit să îi fiu alături. Evenimentul s-a numit „Biblioteca vie” și după cum spune și numele, fiecare speaker și-a prezentat cursul vieții, iar tinerii de liceu, indeciși în ceea ce privește cariera și drumul pe care să meargă, au putut asculta poveștile de viață ale invitaților. (în speranța că vor putea lua o idee bună acasă, fiindcă au avut de unde)

Când suntem la liceu ne punem foarte des întrebarea „La ce facultate să merg?” și pare că este o decizie foarte importantă, o alegere pe care nu o poți schimba, un domeniu pe care îl alegi și îl practici ani buni de zile. Cam nimeni nu ne spune „Alegeți orice, oricum o să vă mai răzgândiți o dată sau de mai multe ori, o să puteți să mai faceți una, două, nu veți lucra în domeniul pe care l-ați ales”. Păi dacă bacul nu contează, facultatea nu contează, atunci ce mai contează?

Ceea ce îți place să faci. Muzică, pictură, inginerie, drept, dans, matematică, orice. Asta contează.

În clasa a IX`a știam sigur că merg la Academia de Poliție. Mă consulatsem cu familia, toată lumea a fost încântată de idee, loc stabil de muncă după ce termini, bani ok… DOAMNE! Normal că după o perioadă în care am povestit mai multor persoane despre aceasta decizie, râdeau și spuneau : „Abia aștept să văd cum te trezești de la 6 dimineața să dai 3 ture de alergare prin zăpadă!”. Nu că m-aș fi luat după ei, fiindcă nu mă las influențată de ceilalți, tot timpul am făcut ce am considerat eu că este bine pentru mine, dar mi-am dat seama că nu e ceea ce trebuie, așa că mi-am luat gândul de la uniformă și am zis design!

În clasa a X`a am vorbit cu cineva să mă pregătească pentru Facultatea de Arte. Voiam design interior, fiindcă îmi plăcea să mă uit pe Pinterest la decorațiuni interioare și credeam despre mine că sunt creativă. Ba chiar acel cineva, m-a pus în legătură cu o doamnă profesoară de la Facultatea de Arte. Am sunat-o (aveam 16 ani) povestindu-i cum îmi doresc foarte mult să ajung la acea facultate, dar că nu am talent la desen și nu sunt prea încrezătoare având în vedere că cei cu care concuram erau în mare parte de la un liceu de arte. Femeia a fost sinceră: „10% contează talentul, iar 90% munca și determinarea. Desenul se învață.” Vă dați seama ce fericită am fost când am auzit, imediat m-am pus pe desenat. Aveam temă să desenez o vază, o cană și niște alte chestii geometrice. De fiecare dată după ce terminam un desen știam ce am greșit, vedeam, dar pur și simplu îmi era lene să o iau de la capăt și mă duceam cu tema greșită. Ca de fiecare dată domnul profesor, arhitect fiind pe vremea accea, probabil că și acum, mă întreba: „Ce ți se pare că ai greșit sau ai fi făcut diferit în acest desen?”, iar eu știam de când am lăsat creionul jos ce nu e bine… uite așa am realizat că nu am răbdare pentru desen și am abandonat ideea.

În clasa a XI`a mă vedeam doctoră… Am ignorat faptul că de fiecare dată când îmi fac analize de sânge sau un vaccin, leșin. „Eu merg să îmi înving teama de sânge, ace și fac medicină! Îmi aleg nutriția ca specializare că oricum sunt interesată de această ramură și e perfect.” Bravo! (mama cred că era în culmea fericirii, cred că cel mai mult și-ar fi dorit să fiu „doctoră” ahahah) Am început pregătirea la chimie pentru că asta era partea cea mai grea. Nu glumesc și nu exagerez, dar la fiecare meditație îmi picau ochii pe caietul plin de formule și făceam eforturi extraordinare să mă controlez. Nici acum nu știu ce se întămpla, nu putea să îmi fie atât de somn de fiecare dată la orele de chimie, creierul meu îmi transmitea ceva. „Heeeei, nici medicina nu e de tineee!” Am renunțat după două luni de catene, probleme și simboluri… (Hai ca mai avem timp să ne găsim drumul în viață)

În ultimul an…m-am pregătit pentru Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Aveam să aleg engleză-portugheză sau engleză-neerlandeză. Tot anul am lucrat pentru această facultate și în sfârșit mă simțeam mulțumită cu decizia mea și cu faptul că pot răspunde tuturor la întrebarea „La ce facultate mergi după?”. Fiindcă mă pregătisem la gramatica limbii române, am avut ca rezervă Facultatea de Comunicare și Relații Publice de la Facultatea de Litere. Am intrat la amândouă. Ce am făcut eu? Inima m-a pus să aleg Comunicare și Relații Publice și am zis să merg pe instinct. După ce am ținut-o tare cu limbile străine, eu m-am dus unde nici nu mă interesasem ce se întâmplă acolo. În fine, nu regret decizia deloc, dar în caz că cineva care citește asta e indecis, vreau să știe că are dreptul să fie. Eu am schimbat în fiecare an domeniul, iar acum sunt la facultatea de psihologie. (Mi se pare amuzant acum că am scris toate etapele prin care am trecut, indecisă am mai fost… :)) )

Legat de acest subiect sau această întrebare care macină tinerii de liceu s-a ținut un eveniment „Biblioteca vie”. Poate că au fost dezamăgiți, însă invitații le-au spus că nu știu răspunsul. Nici mama, nici tata, nici prieteni. Doar ei știu răspunsul. Viața nu trebuie trăită după așteptările celorlalți. Dacă mama spune „Fă-te inginer sau doctor!” nu trebuie să ne luăm dupa dorințele lor. Ce vrem noi? Ce ne face fericiți? Ce ne surâde măcar? Ce suntem curioși să încercăm? Indiferent ce am alege, e în regulă. Dacă pe parcurs, dorințele s-au schimbat sau pur și simplu nu ne regăsim, e ok să renunțăm. Să renunțăm nu înseamnă că suntem slabi, înseamnă că suntem curajoși să o luăm de la capăt.

Implicare. Teatru, voluntariat, muzică, dans, orice este bine venit. Contează foarte mult lucrurile pe care le facem de bună voie, poate la facultate nu vrem să renunțăm din diferite motive, însă avem libertate de a face orice altceva pe lângă. Acele lucruri, poate chiar pasiuni, vor sta la baza evadării noastre. Implicați-vă, profitați de evenimente, proiecte, cursuri, orice! Trăim într-o perioadă în care avem acces la foarte multe oportunități și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ele. Părinții noștri ne invidiază pentru aceste lucruri, iar noi uneori nici nu știm să le apreciem. 🙂

În filmulețul de mai jos Irina a povestit despre cum a ales Facultate de Științe Politice, despre cum experinența trupei de teatru „Trepte”, echipei „Liderii Mileniului Trei” și un internship au contat pentru a ajunge la Facultatea de Drept în Olanda. Rvdy aka Rudolf povestește despre cum a început Politehnica, cum a continuat cu Dreptul în București și despre cum își câștigă existența din muzică electronică. Se laudă cu colaborări precum Dimitri Vegas & Like Mike, The Chainsmokers…

Vorbind dintr-o altă etapă a vieții, familia Manea, povestește cum îmbină „meseria” de inginer cu pasiunea pentru pictură și tango și ne îndeamnă să ne încurajăm și să dăm frâun liber pasiunilor.


Așa că la întrebarea „Încotro?” – „Nu știu.” E un răspuns bun.

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Sorin January 19, 2017 at 1:38 pm

    Buna Oana,

    Am citit cu interes articolul tau si tin sa va felicit pe amandoua pentru acest demers menit sa ajute liceeni la alegerea unei facultati.

    Citind, m-am oprit putin asupra acestui pasaj: “Ce vrem noi? Ce ne face fericiți? Ce ne surâde măcar? Ce suntem curioși să încercăm?”

    Intr-adevar, pentru a afla ce facultate ti se potriveste, trebuie sa privesti mai intai in interior (cu “blandete” bineinteles 🙂 ), si nu in exterior (eg la ce spun altii). In interiorul tau vei descoperi ce anume te motiveaza, ce iti face placere si pe baza acestora poti afla ce aptitudini ai. Totodata, vei afla si ceea ce nu iti face placere sau lucruri la care nu te pricepi.

    Dupa ce raspunzi la aceste 4 intrebari de mai sus si vezi care sunt plusurile si minusurile din interiorul tau, poti face (si chiar e recomandat) un exercitiu de imaginatie. De exemplu:

    Iti place sa privesti stelele si luna si crezi ca ti-ar placea sa studiezi in continuare astronomia. Bun! Mai departe, pentru a putea studia in detaliu aceasta pasiune pentru astronomie va trebui sa stapanesti fizica si matematica destul de bine. Iti place matematica si fizica?

    Daca raspunsul e nu, astronomia poate ramane un hobby foarte frumos fiindca telescopul tau nu iti va pune intrebari de matematica si fizica. Daca totusi te pricepi la asa ceva, urmeaza inca un set de intrebari – exista o facultate buna in acest domeniu? unde? in Romania sau in afara? si in sfarsit, poate cele mai importante intrebari (setul decisiv) – ce perspective am dupa terminarea acelei facultati? se fac angajari in acest domeniu? voi putea avea un trai decent? sau daca nu te intereseaza neaparat aspectul material, pot avea “work-life balance”?

    Desi raspunsul la aceaste intrebari poate fi un adevar dur, nu trebuie neglijat, din contra, te poate scuti de timp pierdut pe bancile unei facultati pe care ai ales-o fiindca “suna bine”. Cred ca ceea ce te invata alegerea unei facultati este sa fii responsabil pentru deciziile pe care le vei lua singur in viata si totodata te invata sa anticipezi urmarile actiunilor tale, exact ca intr-un joc de sah.

    Un exemplu de adevar dur neglijat: am amici care in plina criza financiara s-au dus la facultatea de constructii fiindca inainte de criza oferea perspective bune. Rezultatul? In timpul crizei piata imobiliara s-a prabusit, constructii nu prea s-au mai facut si unii dintre ei s-au vazut nevoiti sa se reprofileze.

    Un efect al aceleiasi cauze: exista in call-center-uri destul de multi studenti care au facut alegeri gresite si care nu au avut puterea sau sprijinul necesar de a o lua de la capat.

    Desigur, te poti razgandi si renunta pe parcurs din mai multe motive, de exemplu, ceea ce iti face placere la 19 ani s-ar putea sa nu mai coincida peste cativa ani, este ceva firesc. Important este sa stii ca alegerea pe care ai facut-o initial a fost bine intemeiata la momentul respectiv si motivul pentru care te razgandesti nu este faptul ca ti-ai dat seama acum de lucruri pe care le puteai afla si atunci, dar pe care ai ales sa le ignori sau ti-a fost frica sa le accepti.

    Long story short: daca tot traim in era informatiei, zic sa ne si folosim de ea, cu atat mai mult daca vine din interiorul nostru. 🙂

    • Reply Oana Bogdescu January 19, 2017 at 4:41 pm

      Mulțumesc mult, Sorin! 🙂 Comentariul tău a venit foarte frumos în completarea articolului.

    Leave a Reply

    %d bloggers like this: