Inspire

Scrisoare deschisă către mama

September 26, 2016

Draga mea mămică,

Mâncarea de aici nu se compară cu supa ta de pui cu tăiției de casă și să știi că abia am găsit sfeclă la piață.

Mi-ar plăcea ca mai mulți părinți să își asculte copiii atunci când vorbesc despre ceea ce îi face fericiți sau ceea ce îi pasionează, fie că își doresc să fie artiști, profesori sau doctori. O colegă de-ale mele a ajuns la facultatea de psihologie după ce tatăl ei a încurajat-o să facă dreptul, iar după 3 ani a refuzat să mai meargă, susținând că își dorește să devină terapeut. Ce îmi doresc eu? Sincer, mi-aș dori ca mai mulți părinți să înțeleagă că vor crește copii nefericiți, care mai devreme sau mai târziu, se vor întoarce la pasiunile lor. Sunt eu naivă?

Colegii mei au fie 28 de ani, fie 18 ani. Pentru ei este firesc să renunți la facultate în orice moment și să începi altceva, să își ia un an sabatic și să călătorească prin lume. Știi că eu nu am conceput să nu termin ceea ce am început. Așa cum nu abandonez nici măcar o carte, care nu mă atrage atât de mult, dar pe care o duc la bun sfârșit în speranța că poate, dupa ce o voi fi citit, mă va îmbogăți cu ceva. (Cred că așa se traduce naivitatea mea uneori.)

Mămico, îți mulțumesc pentru că ai avut încredere în mine și mi-ai încurajat alegerile pe care le-am făcut în viața mea, poate nu au fost cele mai bune, dar am învățat din propriile greșeli și m-a ajutat mult. 

Știu că nu ți-am ascultat sfatul de a merge la un profil de matematică în liceu sau de a alege facultatea de medicină mai tărziu. Poate că te-am dezamăgit cu asta, dar îți mulțumesc pentru că m-ai susținut atunci când ți-am spus că vreau să mai fac o facultate după ce o termin pe cea din care nu înțelegea nimeni ce voi ieși -„PR-istă?!” Și nu e vorba doar că mi-ai înțeles curiozitatea de a studia psihologia, ci faptul că ai înțeles ceea ce înseamnă libertatea pentru mine. M-ai lăsat să plec departe de tine și nu te-ai comportat ca o mamă egoistă, care să mă țină cât mai aproape de ea toată viața și care să plângă pentru că aș fi abandonat-o. Am auzit povești, știu eu de ce zic asta. 

Știu că nu ai fost fericită că plec „printre străini” și că nu o să ne mai vedem atât de des ca înainte, însă nu m-ai împiedicat și ai înțeles că vreau să fac pasul acesta oricât de tare m-ar speria. Știu și că îți faci griji pentru mine și te întrebi dacă îmi place cu adevărat sau dacă o să mă adaptez. Știu că te gândești că și dacă nu m-aș simți bine aici, îți voi spune contrariul. Adevărul este că la început mi-a fost mai greu și mai frică decât ți-am recunoscut ție, dar acum lucrurile încep să se așeze…

Vreau să fii liniștită și să știi că nu mor de foame aici și că am învățat să îmi fac provizii, așa că în dulapul bucătăriei mereu se ascund niște conserve pentru „nu se știe nicioadă”, așa cum ții tu.  

Vreau să știi că în zilele în care am teme și nu am internet acasă (nici măcar acum), zilele în care trebuie să spăl de mână pentru că nu am mașină de spălat, zilele în care mi s-a stricat bicicleta, zilele în care mi-ar fi plăcut să gătesc o prăjitură și îmi amintesc că nu am cuptor, zilele în care îmi uit umbrela acasă și plouă, sunt zilele în care mă plâng că mi-e greu. Cu toate astea, la sfârșitul acelor zile, mă simt norocoasă și fericită pentru ceea ce am. 

Vreau să știi că distanța m-a făcut să realizez multe lucruri cu adevărat valoroase. Chiar dacă sunt la 2000km depărtare de casă, acum mă simt mai aproape de voi toți. 

Îmi pare rău că astăzi nu sunt acasă de ziua ta să pot să te îmbrățișez și să îți spun „La mulți ani!” ca în fiecare an, dar te îmbrățișez cu sufletul de aici si vreau să știi că sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt, ce am și ceea ce mi-ai oferit.  

La mulți ani, mami, te iubesc mult! 🙂

Al tău copil, 

Oana.

P.S. – trebuie să mărturisesc că ți-am scris scrisoarea asta de la facultate, iar oamenii se uită puțin ciudat cum stau în fața unui laptop, tastând, în timp ce zâmbesc și lacrimile nu mi se mai opresc. 

(am auzit că a plâns tot neamul la ultimul meu articol, sper să nu plângă și la ăsta ahahaha)

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: