Inspire

Povestea broscuței

November 11, 2015

De curând am fost la evenimentul BuzzCamp din București unde s-au dezbătut diferite teme de branding, business, leaderdship și multe altele. Printre subiectele serioase și drumuri în carieră, fiecare speaker și-a povestit experiența personală oferind sfaturi de viață importante pe care probabil le-ar fi oferit și copiilor lor.

Mi s-au părut oameni grozavi, numai prin faptul că și-au rupt din timpul lor și au acceptat să vină să ne vorbească nouă, tinerilor, pentru câteva minute. Povestea unuia dintre ei, Daniel Monoranu, mi-a rămas întipărită în minte și mi se derulează adesea…un om care a mers la Facultatea de Teologie nu ca să fie preot, ci din curiozitate, un om care a dat 100% în schimbarea unui cartuș când i s-a cerut asta și uite așa, a ajuns sus. Am să relatez o poveste, o fabulă pe care ne-a spus-o el așa cum mi-o aduc aminte, ideea este aceeași:

„A fost o dată ca niciodată un grup de broscuțe într-o lume a lor. Trecuseră generații întregi pe acolo și un lucru era bine știut de toate. Dacă cumva cădeai în groapa mare de lângă lac nu mai aveai nicio șansă să iesi de acolo. Nimeni nu știa dacă a căzut cineva, cât de adâncă era, cert este că s-a transmis din generație în generație acest lucru și toate erau speriate ca nu cumva să cadă.

S-a întâmplat ca în grupul de broscuțe să fie una surdă.. iar atunci când liderul le-a transmis tuturor să fie atente ca nu cumva să cadă în groapă, ea sărăcuța nu a auzit. Din nefericire, într-o zi nu a fost atentă și a căzut în groapă… Toate celelalte broscuțe s-au strâns pe marginea prăpastiei și au văzut că ea sărea disperată întruna încercând să iasă de acolo. Au început să dea din mâini, să țipe, să o certe că nu a fost atentă zicându-i „De ce nu ești atentă? Nu mai sări acum că obosești degeaba! Stai acolo liniștită că oricum nu mai ai cum să ieși!”. Broscuța fiind surdă tot sărea, tot încerca…până când la un moment dat a făcut un salt așa de mare încât reuși să iasă din prăpastie. Celelate broscuțe au rămas șocate, știau că nu se poate ieși de acolo și totuși, ea a reușit.

Broscuța surdă le mulțumi celorlalte broscuțe și le mărturisi:„am crezut că nu mai am nicio șansă, dar când v-am văzut exclamând și încurajându-mă de pe margine, am simțit o putere interioară imensă…””

Concluzia?

bca614df8f479a444045bc8fb2b0ab03

 Să fim „surzi” la vorbele descurajatoare și să credem în visul nostru de a ieși din prăpastie fiindcă avem puterea să o facem! Da, și tu poți! 🙂 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: